Parti componente ale katana

1. a.    Parti component ala lamei

• Kissaki – varful lamei, definit ca zona de dincolo de yokote.
• Yokote - o mica delimitare in unghi drept de la ridicatura central (shinogi) ce delimiteaza kissaki.
• Shinogi – o muche (ridicatura) de ambele parti ale lamei, ce porneste de la yokote; usual este mai aporoape de mune (spatele sabiei) decat de ha (tais)
• Ha – taisul lamei
• Hamon – desenul de pe marginea lamei dintre taisul tratat termic si restul lamei din metal netratat termic (restul lamei)
• Boshi – desenul tratamentului termic ce se intinde in kissaki
• Ji – zona dintre ha si shinogi
• Shinogiji – zona dintre shinogi si mune
• Mune – muchia din spate a sabiei
• Munemachi – crestatura in spatele lamei care defineste zona de unde incepe manerul (nakago)
• Hamachi - crestatura in zona taisului care defineste zona de unde incepe manerul (nakago)
• Habakimoto – zona acoperita de habaki
• Nakago – partea nefinisata a lamei ce se afla in maner cand sabia este montata
• Yasurime – hasuratiile de pe nakago ce difera de la maestru la maestru si de la scoala la scoala; constituie totodata o semnatura aditionala
• Mei – semnatura; la tachi semnatura se afla pe parte ape care pozitionam sabia cu taisul catre dreapta: la katana se afla pe partea de sus a nakago cand pozitionam taisul catre stanga
• Nakagojiri – capatul nakago-ului
• Mekugiana – orificiul de fixare a lamei in maner
• Nagasa – lungimea lamei definite ca o linie dreapta dintre munamachi si varful sabiei
• Sori – curbura sabiei definite ca distanta perpendicular dintre punctul cel mai coborat al spatelui sabiei (mune) si nagasa
• Sakihaba – latimea lamei in zona yokote
• Motohaba – latimea in zona habakimoto; se foloseste termenul fumbari cand latimea din zona motohaba este considerabil mai mare decat in zona sakihaba

Tipuri de sectiuni ala lamei:

• Hira-zakuri – plata, fara shinoji (muchie pe laterala lamei), cu aspect triunghiular al sectiunii transversal
• Kiriha-zakuri – cu laterale plate dar cu un unghi ascutit intre acestea si tais.
• Shinogi-zakuri – are pe laterale o muchie (shinogi) mai apropiata de spatele sabiei (mune) decat de tais (ha)
• Kissaki-moroha-zukuri (sau kogarasu-zukuri) are doua taisuri catre varf si un singur taisi catre maner, cu o muchie lateral ce este pozitionata pe central lamei

Tipuri de curburi ale lamei:

• Koshizori – central curburii se afla langa maner sau chiar in maner
• Toriizori – central curburii se afla cu aproximatie in central lamei
• Sakizori – central curburii se afla catre varful sabiei
• Uchizori – o curbura foarte mica, mai degraba catre capatul manerului decat catre lama

Tipuri de mune (muchia din spate a sabiei)

• Iorimune – ascutit
• Marumune – rotund
• Mitsumune – cu trei muchii

Tipuri de nakago (manerul lamei)

• Funagata – scurt, retezat; numele sugereaza profilul unui vas japonez de pescuit
• Kujimomo – ingustandu-se abrupt dinspre taisul lamei catre mubhia din spate a lamei (in japoneza traducerea exacta este “coapsa de fazan”)
• Ubu – nu se refera la forma, doar defineste ca hamachi si munamachi sunt in locul locul initial si in stare foarte buna; de asemenea manerul lamei poate fi numit ubu daca a fost usor modificat sau I s-a dat o alta gaura (mekugiana) datorita remontarii

Tipuri de profile ale manerului lamei

• Iriyamagata – asimetric, in forma de V
• Kengyo – simetric in forma de V
• Kurijiri – asimetric rotund, in forma de V

Tipuri de Yasurime (hasuratiile de pe nakago)

• Kiri – in unghi drept pe manerul lamei
• Katte Sagari – usoara inclinatie catre muchia de sus a nakago
• Sujikai – inclinatie medie catre muchia de sus a nakago
• Osujikai – inclinatie pronuntata catre muchia de sus a nakago

Tipuri de varfuri ale lamei (kissaki)

• Ko-kissaki – scurt in raport cu latimea lamei in apropierea manerului
• Chu-kissaki – de lungime medie in raport cu latimea lamei in apropierea manerului
• Ikubi-kissaki - scurt in raport cu latimea lamei in apropierea manerului si arecum bont (in limba japoneza este numit “grumaz de mistret”)

Tipuri de granulatii ale lamei in zona ji

• Itame – reproduce textura lemnului debitat pe inversul fibrei
  • Nagare-itame – este o variant in spirala a desenului
  • Ko-itame – este o variant a itame cu o granulatie mai fina
  • Masame – desen de linii relative drepte si paralele ce alearga pe toata lungimea lamei
  • Mokume – reproduce textura lemnului dar intr-o variant mai compacta
  • Ayasugihada – desen regula, concentric, sub forma de vbaluri ce reproduce desenul lemnului provenit de la copacul sugi (conifer din familia Taxodiaceae)

Tipuri de boshi

• Omaru – larg, cu o curbura accentuate a hamon-ului in zona kissaki
• Komaru – cu o mica curbura catre final
• Midarekomi – cu iregularitati continue ale hamon-ului principal, catre varf
• Notarekomi – unduiri line si continue ale hamon-ului principalcatre varf
• Hakikake – suprafata plana sau cu aspect de pensulare a modelului nie (informaii suplimentare la informatiile despre aspectul zonelor ha si ji).

Tipuri de hamon

• Suguha – drept; termenul chu-suguha este folosit pentru o latime a ha medie, hososuguha pentru o latime ingusta si suguha pentru a latime foarte ingusta a ha
• Midareba – neregulat: komidare – iregularitati mici si frecvente; omidare – neregularitati mai mari si mai putin frecvente
• Notareba – unduire lina; konotare unduirea este mica si frecventa; onotare – unduirea este mai larga si mai putin frecventa
• Choji – neregulat, cu linii din hamon  ce se extind catre ha
• Gunome – un desen constituit din mici curbe
• Gunome choji – combina aspectul choji si gunome
• Toranha – un desen foarte larg si neregulat
• Sambonsugi – unduiri in unghi ascutit de cate trei, de inaltimi diferite, ale desenului
•  Juzuba – similar cu choji dar cu ub desen mai fin si mai larg
• Hitatsura – cu desenul de tratare termica vizibil de-a lungul muchiei laterale la fel de bine ca si linga taisul lamei

Tipuri de prezentare a ha si ji

• Nie, nioi –zona stralucitoare a structurii cristaline a otelului, rezultata in urma procesului de tratare termica si formarii hamon-lui, in contrast cu zona moale a amei, cu aspect perlat. Cand aspectul este discret se numeste nie: cand aspectul este cetos se numeste nioi. Acest aspect nu poate fi prezentat in schite si este vizibil doar la o examinare apropiata, in conditii de iluminare speciala.
• Konie – cu nie mic
• Jinie – nie aflat mai degraba in ji decat in ha
• Chikei – o linie stralucitoare in ji
• Ashi  - prins in zona de structura martensita (constituent structural al oțelurilor călite, cu o densitate foarte mare), proiectat in ha in unghi drept fata de hamon. Ko-ashi, saka-ashi si choji-ashi sunt variante tipice
• Yo – ashi detasat, sub forma de frunza in hamon
• Sunagashi – linia nie in ha, parallel cu hamon-ul
• Kinsuji – ca chikei (o linie stralucitoare in ji) dar existent in ha; inazuma este variant unghiulara
• Utsuri – zona usor mata a a cristalelor de metal ce marginesc hamon-ul, deseori  aparand ca un reflex al sau pe ji; este separat de hamon de o zona mai intunecata, mai putin reflectorizanta